“Teatrul a fost o prezență constantă în viață mea în ultimii ani. După un frumos șir de coincidențe am descoperit teatrul labirit. Pe cât de asemănător pe atât de diferit, teatrul labirint îmi permite să mă bucur de posibilitatea de a interacționa cu fiecare persoană ce pășește în labirint și de a-i simți emoțiile, putând fi atât actor cât și spectator în același timp. Sunt intrigată de cât de diferit poate fi perceput un spectacol în funcție de fiecare participant. Frumusețea labirintului provine și din faptul că în timp ce te adâncești în poveste, te adâncești în tine. Teatrul labirint mă ajută să mă regăsesc de fiecare data.”

“În Teatrul Labirint, un singur lucru este predominant și important mai presus decât toate celelalte: efectul său de a face spectatorii vulnerabili. E minunat acest sentiment, un sentiment care la început ți se pare inconfortabil. Labirintul iți dă această posibilitate de a fi, voit, vulnerabil, să-ți dai jos zidurile și scuturile pe care le-ai construit în jurul tău, și, pentru puțin timp, să te explorezi pe tine însuți mult mai profund. Într-o lume care te obligă să-ți trăiești viața robotic, această formă de teatru te ajută să fii din nou copil.Personal cred cu tărie că toți merită și ar trebui să treacă cel puțin o dată printr-un spectacol de Teatru Senzorial Labirint.”

“Ce se întâmplă într-o reprezentație de Teatru Labirint nu se poate compara cu un spectacol de teatru clasic, ci mai degrabă cu o sesiune de terapie prin introspecție, sau cu un cadou neașteptat; pentru că totul se întâmplă pentru tine și numai pentru tine. Iar la sfârșitul labirintului, în miezul lui, fiecare va găsi altceva. În timpul unei călători prin labirint, totul se rezumă la a-ți da voie să simți, atât. Rolurile de actor și spectator se contopesc, iar spectacolul devine  un schimb de emoții, stări, gânduri și energie. În final, despre asta e vorba, despre a primi și a dărui.”