Tu cât de mult îți lași simțurile să te ghideze?
Majoritatea situațiilor în care sunt implicați oamenii nu le pun la încercare simțurile, ci mai degrabă cunoștințele și memoria explicită, ignorandu-le pe cele implicită, vizuală, auditivă sau motrică, la fel de importante.
Însă cunoașterea sinelui nu vine din cele mai banale situații sau întâmplări zilnice, ci atunci când sunt provocați să gândească și să acționeze în concordanță cu toate instinctele. Aici începe zona teatrului experimental unde interactivitatea și senzorialul intră în acțiune.
Teatrul senzorial labirint (TSL) „se joacă” cu mintea celor care îl practică provocându-i să privească introspectiv, să își folosească imaginația, simțurile olfactiv, auditiv și senzorial și să unească piesele unui puzzle complex care îi face adesea să scotocească în adâncul lor pentru a găsi soluția.
Ce este, concret, Teatrul Senzorial Labirint?
Inițiat de Iwan Brioc la începutul anilor 1990, TSL are o metodologie complet diferită de cea a unui spectacol clasic de teatru. În această incusiune imersivă spectatorul nu este doar observator pasiv, ci participant al actului teatral. Inspirat de „Poetica simțurilor” a lui Enrique Vargas, acesta a creat un tip de experiență care să le permită membrilor publicului să pășească într-un labirint întunecat tridimensional care presupune multe obstacole și întâlniri ce declanșează amintiri senzoriale. Construcțiile clasice precum spațiul și timpul nu își mai găsesc locul în acest concept, ci totul este înlocuit de memorie și de imaginație. Fiecare persoană va privi experiența prin „lentilele sale”.
Metoda lui neconvențională a avut ecou la nivel internațional și a luat tot mai mult avânt și în România ultimilor 10 ani. Teatrul Labirint Asylum a pus în practică unele dintre cele mai cunoscute tehnici de teatru senzorial, invitând spectatorii să trăiască propria lor poveste, cu un final modelat de experiențele anterioare.
Labirintul are dublu sens în această formă de teatru. Nu doar că spectacolul propriu-zis se joacă într-un labirint dar, o dată cu parcurgerea fizică a traseului, spectatorul trece prin diverse stări emoționale, călătorind astfel printr-un labirint spre sine însuşi.
Teatrul senzorial ca metodă de art-terapie
Neuropsihologia, una dintre științele cu descoperiri majore în ultimii 20 ani, a arătat că interacțiunile pe care le au oamenii, chiar și cele la vârste mici, pot să influențeze major parcursul ulterior al acestora. Dacă ele sunt negative sau disonante, pot să creeze focare de stres, declașând inervațiile simpatice ale creierului care îi cer să acționeze imediat. Dacă acest lucru nu se întâmplă, ar putea apărea stresul cronic, deturnând persoana de la sentimente și gânduri integrate. Rezultatul este că stresul, frica și furia conduc emoții și cogniții corticale mai complexe, care, la rândul lor, pot fi devastatoare nu numai pentru bunăstare și sănătate, ci și pentru memorie și funcțiile cognitive.
Din fericire, daunele pot fi anulate. Neuroimagistica ne-a arătat că plasticitatea creierului (capacitatea creierului de a-și consolida, reînnoi și, într-o anumită măsură, reconecta neuronii pentru a compensa deficitul de dezvoltare și de învățare ale creierului), odată considerată a fi limitată la dezvoltarea timpurie, poate fi stimulată chiar la maturitate prin intermediul unor activități precum sportul sau artele.
Art-terapia este una dintre cele mai eficiente metode de restabilire a echilibrului simpatic (răspuns la luptă sau fugă) cu cel parasimpatic (stare relaxată) al creierului prin practici experiențiale. Aceasta poate să vindece stresul acut și cronic și, de asemenea, poate ajuta la tratamentul tulburărilor de dispoziție, toate promovând în același timp exprimarea și încrederea în sine.
TLS abordează conștientul și inconștientul, fiecare cu rolul său. Inconștientul le arată persoanelor care practică teatrul senzorial că există anumite trăsături pe care le posedă, pattern-uri nedeslușite înainte, emoții nebănuite sau o rezistență și tărie cu totul străină anterior și îi ajută să se descopere așa cum nu au mai făcut-o. Uneori acestora li se clarifică anumite întrebări în timp ce alteori apar unele noi, care vor trebui și ele adresate. Dar totul merge în direcția unei mai bune cunoașteri de sine.
Folosim, în cadrul proiectului „Changing Perspective” câteva dintre tehnicile învățate și experiențe acumulate de-a lungul punerii în scenă a spectacolelor de teatru senzorial labirint, îndemnând copiii să facă apel la simțurile mai puțin folosite în interacțiunile sociale clasice și îi îndemnăm să își dea frâu liber imaginației.
Proiect derulat de Asociația Teatrul Experimental și finanțat prin programul „În stare de bine”, susținut de Kaufland România și implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile.
#instaredebine #implicareafacediferenta #kaufland #fdsc
