Cultivarea și susținerea încrederii de sine în rândul copiilor

Copiii de azi sunt adulții de mâine. Modul în care ei trăiesc, se manifestă, interacționează și se dezvoltă are un impact real asupra societăților noastre. Cu cât îi educăm mai bine, cultivăm grija și respectul, încurajăm curajul, dar îi și ajutăm să își seteze așteptări realiste, cu atât ne putem asigura un viitor mai prosper și mai sigur. Copiii, totuși, nu ajung să își atingă potențialul maxim din cauza fricilor, neîncrederii și a anxietății. Toate acestea pot fi puse pe seama unei stime de sine foarte scăzute.

S-au scris multe cărți despre aceasta, subiectul fiind abordat în lumea academică, dar și de practicieni în psihologie și psihoterapie și de profesori. Atât de cunoscut, și totuși atât de complex, conceptul încrederii de sine a fost teoretizat pentru prima dată în 1969 de psihologul Nathaniel Branden care a pus mult dintre problemele emoționale ale oamenilor pe seama stimei scăzute de sine. 

Conform dicționarului American Psychological Association (APA), termenul de stimă de sine reflectă imaginea pe care o persoană o are despre sine, modul în care își percepe realizările și capacitățile, succesul perceput, dar și modul în care alții văd și se comportă cu acea persoană. Cu cât percepția cumulativă a acestor calități și caracteristici este mai pozitivă, cu atât stima de sine este mai mare. Un grad rezonabil de ridicat de stimă de sine este considerat un ingredient important al sănătății mintale, în timp ce stima de sine scăzută și sentimentele de lipsă de valoare stau la baza unor simptome depresive comune.

Încrederea în sine este vitală în aproape fiecare aspect al vieții noastre și totuși mulți oameni se luptă să o găsească. Din păcate, ei se pot învârti într-un cerc vicios: persoanele cărora le lipsește încrederea în sine au mai puține șanse să obțină succesul care le-ar putea oferi și mai multă încredere.

Oamenii încrezători în ei le inspiră încredere și celorlalți: familie, apropiați, prieteni, colegi, șefi, clienți și chiar propriilor copii.

Încrederea de sine în rândul copiilor

Adulții pot să fie conștienți de faptul că au o încredere de sine scăzută, dar și de pașii pe care pot să îi urmeze. Copiii, pe de altă parte, nu sunt la fel de familiarizați cu ce se confruntă. Mai mult, ei suferă și mai multe constrângeri – fie nu au putere de decizie, fie trăiesc în medii precare și condiții nefavorabile unde trebuie mai întâi să supraviețuiască, să se îngrijească de pericolul imediat și apoi să aibă grijă de sănătatea lor mintală, sau pur și simplu nu au sprijin din partea părinților și a adulților din jurul lor. 

Când copiii au stima de sine scăzută și nu fac nimic în această privință, perpetuând ani la rândul comportamente și cărând cu ei greutatea gândurilor apăsătoare, rezultatele pot fi devastatoare pentru viitorul lor.

O stimă de sine sănătoasă este una dintre cele mai importante caracteristici ale dezvoltării sănătoase a copilului. De fapt, sănătatea socială, comportamentală și emoțională a unui copil joacă un rol crucial în modul în care aceștia sunt capabili să facă față unor situații dificile, presiunii generată de copii de vârste asemănătoare și alte provocări de-a lungul vieții.

Ce poate fi, deci, făcut pentru cultivarea și pentru menținerea încrederii în sine în rândul copiilor?

În primul rând, mediul în care crește un copil este determinant pentru încrederea în sine. Aceasta începe să se formeze încă din primii ani de viață și se dezvoltă în fiecare zi. Vom analiza, pe rând, cum poate fi dobândită și mai apoi întreținută încrederea începând cu familia, continuând cu școala și terminând cu metoda art-terapie.

Casa, primul loc al dezvoltării emoționale

Modul în care oamenii se percep vine din copilărie, tot perioada în care își formează și sistemul de valori. Părinții și alți membri apropiați ai familiei sunt primii care pot aprecia, sau dimpotrivă, penaliza copiii pentru lucrurile greșite pe care le fac.

O atitudine extrem de critică a părinților îi transmite copilului semnale că nu este destul de bun și niciodată nu se va putea ridica la nivelul așteptărilor lor. Pe de altă parte, o atitudine extrem de permisivă cu laude exagerate și recompense la orice mic pas, dar și lipsa penalizărilor în cazul unor derapaje creează persoane cu stimă de sine falsă, cu ego exagerat și uneori narcisiste, iar realitatea îi va izbi puternic după ce nu vor mai putea fi protejați de părinți. Între acestea două părinții vor trebui să găsească un echilibru, să le insufle copiilor încredere și să-i laude atunci când într-adevăr merită, însă să nu le minimizeze eforturile, ci să se bucure alături de ei.

De multe ori părinții trebuie să facă adevărate exerciții de echilibru și nici ei înșiși nu sunt persoane perfecte. Părinții care nu au încredere în ei sunt mai predispuși să le insufle celor mici același lucru. 

Iată câteva practici general valabile pe care părinții cu copii încrezători în forțele proprii le aplică:

  • Tratează fiecare copil ca o persoană unică, fără a-i compara cu alții (nici măcar cu frații);
  • Păstrează așteptările realiste;
  • Le oferă libertatea de a greși și de rezolva situațiile complicate;
  • Le oferă încurajări, dar nu unele exagerate;
  • Îi lasă să experimenteze și emoțiile negative și îi ghidează cum să le facă față;
  • Le oferă posibilitatea de a face alegeri;
  • Le oferă libertatea să greșească;
  • Îi educă responsabili și le dau task-uri adecvate vârstei;
  • Sunt relaxați și își păstrează simțul umorului;
  • Îi învață să fie empatici, înțelegători, dar și curioși.

Școala, locul unde se poate construi sau distruge stima de sine

Școala este locul unde copiii petrec cel puțin 12 ani din viață, însă socializarea celor mici începe încă de la grădiniță sau, în cazul altora, de la creșă.  Cu cât aceștia se simt mai confortabil, mai în largul lor și mai încrezători, cu atât ei vor avea rezultate academice mai bune, vor fi mai activi și mai implicați în activități.

Dar toate acestea pornesc de la stima de sine, iar profesorii joacă un rol crucial în formarea și întreținerea sa, ei putând să influențeze copiii în mod pozitiv și să îi facă să se simtă mândri de realizările lor.

Cele mai importante metode pe care profesorii pot să le aplice sunt:

  • Recunosc și laudă realizările copiilor;
  • Creează așteptări realiste;
  • Încurajează să continue, în pofida greșelilor, care sunt inevitabile;
  • Nu compară elevii între ei;
  • Îi învață să ia propriile decizii.

Cultivarea încrederii de sine prin art-terapie

Unii copii, totuși, nu cresc în familii care să le cultive încrederea în ei sau se dezvoltă în medii în care empatia și compasiunea, dar și grija adevărată nu își găsesc locul. Sunt mulți care se află în aceste situații. Tocmai de aceea, încrederea în ei poate să scadă dramatic. 

În cazul lor, există posibilitatea recuperării stimei de sine prin art-terapie.

Terapia prin artă este metoda care ajută un spectru larg de persoane – de la copii până la bătrâni – să își gestioneze emoțiile și este una pe care cercetători în neuroștiință și medici psihoterapeuți au studiat-o pentru a descoperi cum să îi potențeze beneficiile. 

Cu rădăcini în psihanaliză, terapia prin artă este creditată de specialiștii în neuroștiințe precum o terapie cognitivă și de wellbeing. Ea lucrează cu emoții, abilități și creativitate pentru a vindeca, pentru a scoate la iveală potențial și pentru a exprima trăiri, dar și pentru pentru a gestiona situații dificile. 

 

Află detaliat care este scopul terapiei prin artă!

 

Metoda se folosește de multiple tehnici, mijloace și materiale pentru a-și atinge scopul. Practic, metafora este întâlnită peste tot. De la pictură, la colaje, la olărit, sculptură, muzică, dans sau teatru, toate aceste modalități sunt unele care pot să schimbe traiectoria celor care beneficiază de ele. Dar pentru a fi eficientă, terapia trebuie să fie bine construită și individualizată, iar procesul monitorizat de un psiholog sau pshihoterapeut. 

O parte importantă a terapiei prin artă este că cei care o urmează să vorbească despre emoțiile lor, dar și despre sentimentele pe care le-au trăit în timp ce au realizat activitatea respectivă.

În cadrul ședințelor de art-terapie copiii pot să lucreze la stima de sine, chiar fără să își dea seama. Practic, ei desfășoară anumite activități prin care învață să își gestioneze emoțiile, să își verbalizeze nevoile și să colaboreze sau chiar să formeze echipe. 

Stima de sine este prezentă în primele etape de dezvoltare ale copiilor și adolescenților, iar importanța sa continuă până la maturitate. Îngrijirea adecvată și maturizarea stimei de sine la vârste mici oferă o bază mai puternică pentru continuarea creșterii mai târziu în viață.

Changing Perspective și încrederea de sine

Proiectul Changing Perspective este creat să se muleze pe nevoile copiilor care au trăit în medii dificile și care nu au beneficiat de multă afecțiune de-a lungul timpului. 

Începând cu luna noiembrie, lucrăm cu 30 de copii în cadrul workshop-urilor de art-terapie. Am făcut împreună cu ei exerciții de colaborare, i-am încurajat să fie vocali și să își spună, dar și să își susțină părerile, am lucrat cu abilitățile lor de relaționare, am desenat, am dansat, am modelat cu ceramică și am făcut instrumente muzicale din obiecte reciclate. 

Totul se desfășoară sub supravegherea psihologilor care urmăresc progresele făcute, dar până în prezent nu am putut să nu observăm că sunt mereu tot mai dornici să descopere și au început să fie mult mai comunicativi. Proiectul nostru va avea și o a doua parte în lunile ianuarie – februarie 2021, perioadă în care ne vom concentra pe creșterea stimei de sine prin intermediul teatrului clasic, dar și a celui senzorial. 

 

Citește mai multe despre Teatrul Senzorial Labirint!

 

Proiect derulat de Asociația Teatrul Experimental și finanțat prin programul „În stare de bine”, susținut de Kaufland România și implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile.